Chistul de ovar

Există diferite tipuri de chist de ovar, de gravitate variabilă. Unele necesită intervenţie chirurgicală, deoarece pot antrena complicaţii grave.

Situate de o parte şi de alta a uterului, ovarele sunt glande sexuale de 3-5 cm lungime. Ele au rol dublu: secretă hormoni (estrogeni şi progesteron) care ritmează ciclurile menstruale şi eliberează lunar un ovul, de la pubertate până la menopauză. Ovarele pot prezenta unul sau mai multe chisturi (ovare polichistice).

Tipuri de chisturi

Un chist de ovar este o formaţiune anormală, situată în interiorul ovarului, ca un sac cu conţinut lichidian şi cu pereţi proprii. Dimensiunea chisturilor de ovar este variabilă, de la câţiva milimetri la mai mulţi centimetri diametru. Există mai multe tipuri de chisturi, pe care le putem clasifica în două mari categorii: chisturi funcţionale, care sunt rezultatul unor tulburări hormonale şi chisturile organice, care apar prin dezvoltarea unei tumori, în general benigne.

Chisturile funcționale

Aceste chisturi nu survin decât în perioada de activitate genitală şi sunt strâns legate de ovulaţie: dimensiunea lor poate varia în timpul ciclului menstrual; ele dispar la menstruaţie şi reapar la ciclul următor. Chistul funcţional tipic este chistul folicular, în care foli-culul ce conţine ovulul îşi continuă creşterea. Există şi chisturi de corp galben (ţesut rezultat din transformarea foliculului după ovulaţie) şi chisturi luteinice.

Tratamentul acestor chisturi are ca scop blocarea ovulaţiei cu ajutorul unor medicamente ca pilula contraceptivă. Chisturile dispar după câteva cicluri.

Chisturile organice

De cauză necunoscută, chisturile organice sunt prezente permanent în ovar, iar morfologia lor nu depinde de ciclul menstrual.

Există diferite categorii de chisturi organice, care se diferenţiază prin ţesutul care le formează peretele şi prin conţinut:

• chistul seros are perete subţire şi conţine lichid apos;
• chistul mucos are un perete mai gros, iar conţinutul său are o consistenţă gelatinoasă;
• chistul dermoid are o structură complexă; el prezintă o arhitectură identică cu a pielii şi conţine o substanţă vâscoasă.

El corespunde în realitate unei tumori germinale (disembriom) şi se dezvoltă pe seama celulelor embrionare prezente în organism; cea mai frecventă localizare este în glandele genitale (ovare la femeie). Simptome. In majoritatea cazurilor, chisturile nu se manifestă prin niciun semn deosebit şi nu sunt descoperite decât cu ocazia unui examen genital de rutină. Uneori produc o senzaţie de greutate şi colici în micul bazin, dureri la contactul sexual, tulburări de menstruaţie sau urinare.

Diagnostic
La examenul clinic se găseşte o tumoră abdominală netedă, indoloră, unori mobilă şi independentă de uter, de care este separată printr-un şanţ.

Ecografia abdominală sau vaginală permite precizarea dimensiunii şi examinarea peretelui chistului (grosime, regularitate), care este cel mai frecvent de tip seros sau mucos. Numai prin celioscopie se poate confirma diagnosticul şi caracterul benign al chistului.

Complicaţii
Chisturile organice de ovar pot să se complice în orice moment şi din acest motiv este indicată sistematic intervenţia chirurgicală.

Torsiunea pediculului (răsucirea bazei chistului) este o complicaţie frecventă. Ea se manifestă prin durere bruscă, intensă, greaţă şi vomă, putând fi însoţită şi de hemoragie şi de spargerea chistului. Sunt posibile compresii (pe vezica urinară, rect, uretere) şi infecţie. Pe termen lung, aceste chisturi pe ovare pot duce chiar și la infertilitate.

Tratamentul chirurgical
Constă în ablaţia chistului. Intervenţia se efectuează prin celioscopie (se introduce un endoscop în cavitatea abdominală) sau prin deschiderea cavităţii abdominale (laparotomie) în caz de chist voluminos. In cele mai multe cazuri, ovarul este conservat pentru menţinerea fecundităţii.