Nașterea

Naşterea unui copil este un fenomen întru totul natural. Ea este urmarea eforturilor de împingere făcute de mamă pentru a expulza copilul. Există trei mecanisme a căror acţiune se înlănţuie la aducerea pe lume a unui copil: contracţiile uterine, dilatarea colului uterin, înaintarea copilului în bazinul mamei.

De multe ori, contracţiile încep de acasă şi vestesc declanşarea travaliului. Când devin mai frecvente şi mai regulate, este timpul să porniţi spre maternitate.

Sala de naștere

Travaliul a început. Sunteţi întinsă pe masa de naştere. Vi s-a pus şi o perfuzie. Sunteţi sub monitorizare, adică sunteţi legată de aparate care permit supravegherea ritmului cardiac al copilului şi frecvenţa contracţiilor. Un captator pus pe abdomenul dumneavoastră indică frecvenţa bătăilor de inimă ale copilului prin sunete şi un indicator luminos care înregistrează durata si intensitatea contracţiilor. In fiecare secundă, medicul poate să deceleze o suferinţă a copilului, să-i caute originea şi s-o remedieze, la nevoie printr-o cezariană.

Înaintarea copilului

Naşterea se desfăşoară în mai multe etape. Contracţiile uterine anunţă începutul travaliului şi dilatarea colului uterin. La debutul travaliului, colul este închis. încetul cu încetul, începe să se dilate, se şterge şi se deschide. Odată deschis, fătul începe alunecarea spre ieşire. El va trece iniţial prin bazinul osos (sacru, coccis, os iliac, pubis), apoi prin cel moale (perineu). Când a depăşit toate obstacolele, apare întâi capul copilului, apoi un umăr, braţele şi, în final, tot corpul.

Dilatarea colului uterin

Dilatarea colului uterin este provocată de intensitatea şi frecvenţa contracţiilor ute-rine. La început, colul are o lungime de aproximativ 3 cm. Cele două orificii ale colului, orificiul intern, dinspre copil, şi orificiul extern, dinspre vagin, sunt închise. Ca efect al contracţiilor, colul se scurtează, se dilată, apoi aparent dispare.

Curând, contracţiile vor face să se rupă spontan punga apelor. După această ruptură, capul copilului exercită o puternică presiune asupra colului uterin: aceasta este cauza pentru care, la naştere, copilul prezintă, uneori, un mic hematom subcutanat benign.

Incetul cu încetul, diametrul colului se măreşte, cu circa un centimetru pe oră la prima naştere şi cu doi centimetri la naşterile următoare. La deschiderea lui maximă (între 10 şi 12 cm), colul lasă, în sfârşit, să treacă prin el capul copilului.

Expulzia

Sunteţi în continuare întinsă, cu picioarele depărtate, şi labele picioarelor în gutierele potrivite^la capătul mesei de naştere. In această fază, care este cea mai scurtă (în jur de 30 de minute), va trebui să faceţi eforturi de împingere. Contracţiile durează acum din ce în ce mai mult şi sunt mai frecvente. Pentru a vă economisi forţele, urmaţi cu atenţie instrucţiunile personalului medical.

Pentru ca eforturile de împingere să fie eficiente la maximum, trebuie să le faceţi în acelaşi timp cu contracţiile. La fiecare contracţie, inspiraţi profund, blocaţi-vă respiraţia şi împingeţi mult timp pentru a-i permite copilului să înainteze.

Pentru a ieşi, copilul trebuie să se adapteze bazinului dumneavoastră. El caută, la început, poziţia cea mai favorabilă pentru a pătrunde cu capul în bazinul osos. In majoritatea cazurilor, el are capul aplecat şi bărbia în piept. Pe urmă, de îndată ce capul i-a trecut în bazin, îşi începe coborârea.

Ca urmare a contracţiilor, capul îi înaintează spre ieşire, efectuând un sfert dintr-o rotaţie completă. Capul său îşi urmează drumul: alunecă încet în perineu, care este elastic şi se destinde. Nevoia dvs. organică de a împinge revine.

Capul copilului

Capul copilului este cea mai voluminoasă parte a corpului său. Oasele care îl alcătuiesc nu sunt încă sudate între ele şi sunt separate de fontanele.

Cele două fontanele (marea fontanelă, situată în faja craniului, şi mica fontanelă, plasată la spate) servesc ca reper pentru a situa poziţia capului în bazin. Marea fontanelă se osifică între luna a 8-a şi 2 ani; mica fontanelă se închide către luna a 2-a.

In acest stadiu, trebuie să vă supravegheaţi eforturile de împingere. In sfârşit, capul iese şi moaşa vă cere să vă relaxaţi puţin: ţesuturile sunt atât de mult destinse încât nu se pot destinde mai mult şi deci capul copilului trebuie ajutat să se degajeze progresiv.

In sfârşit, în timpul unei ultime împingeri, ies umerii şi apoi întreg corpul copilului. Copilul dumneavoastră s-a născut şi îl auziţi ţipând. Puţin după aceea, moaşa vi-1 va pune pe pântec şi astfel veţi „face cunoştinţă”. Două pense sunt plasate pe cordonul ombilical pentru a-l secţiona.

Câteva minute mai târziu, contracţiile – mai puţin dureroase decât precedentele -reîncep. Ele servesc la desprinderea placentei. Acest moment este denumit delivrenţă.