Organul gustativ

Organul gustativ nu are o structură închisă. Cei circa 2 000 de muguri gustativi fac parte din ţesuturile limbii, ale vălului palatin, epiglotei şi segmentului superior al esofagului. Cea mai mare parte a acestora se găsesc în mucoasa şanţurilor papilelor circumvalate de pe limbă.

Mugurii gustativi au o lăţime de 40 ju.m şi o înălţime de 80 /xm. La copii şi adolescenţi, fiecare papilă circumvalată conţine circa 250 de muguri gustativi,la adulţi doar 80. Un număr de 30-80 de celule receptoare fac parte din fiecare mugur gustativ. Aceste celule care se regenerează permanent sunt compuse din celule de sprijin, de înlocuire şi senzitive.

Receptorii de gust nu deţin propriile lor fibre nervoase, ci intră în contact cu acestea prin sinapsele de la nivelul limbii. Fibrele nervoase formează fascicule şi urmează cel de-al 7-lea şi al 9-lea nerv cranian, pentru a ajunge la neuronii din trunchiul cerebral. După transmiterea şi prelucrarea informaţiilor, în talamus are loc prelucrarea finală în cortexul cerebral al creierului mare.

In vârful unui mugur gustativ se găseşte o adâncitură, în care se află un orificiu, porul gustativ. Prin această deschidere, un lichid în care plutesc celulele senzoriale ajunge la substanţa ce trebuie gustată.

Celulele gustative sunt receptori chi­mici, al căror mod de acţiune nu a fost încă elucidat în totalitate. Pot fi dife­renţiate doar patru gusturi: dulce, acru, amar şi sărat. Combinarea acestora per­mite o extindere a sferei de percepţie. Cele patru gusturi sunt percepute de receptori diferiţi, ce sunt distribuiţi ine­gal pe limbă: cu vârful limbii simţim gusturile dulci, cu marginile cele sărate şi acre, iar cu baza cele amare.

Simţul gustativ nu este foarte dezvol­tat la om. Având în vedere că acesta are acţiune comună cu mirosul, pot fi totuşi făcute diferenţe de nuanţă. Pe de altă parte, atunci când suntem răciţi şi avem nasul înfundat, nu putem mirosi nimic, iar gusturile îşi pierd din intensitate.