Fibromul uterin

Fibroamele sunt tumori benigne foarte frecvente, care se dezvoltă în uter. In majoritatea cazurilor, aceste tumori nu se manifestă prin niciun semn, şi numai cele care produc complicaţii necesită tratament medicamentos sau chirurgical.

Fibroamele (sau mioamele uterine) sunt tumori benigne care se dezvoltă la nivelul uterului. Ele sunt alcătuite din ţesut muscular şi ţesut conjunctiv fibros. Sunt frecvente, întâlnindu-se la 20% din femeile de peste 35 de ani. Sunt descoperite în general între 40 şi 50 de ani, atunci când încep să apară simptomele. Originea lor este necunoscută, dar aceste tumori sunt mai frecvente în anumite familii şi la femeile din rasa neagră. Se asociază frecvent cu alte afecţiuni ale uterului, în special cu endometrioza (prezenţa de fragmente de mucoasă uterină în afara localizării normale).

Simptome

Fibromul se manifestă mai frecvent prin tulburări menstruale: menstruaţiile sunt din ce în ce mai abundente şi anormal de prelungite (me-noragii), apar sângerări între menstruaţii (metroragii). La acestea se asociază dureri şi o senzaţie de apăsare la nivelul bazinului, creşterea de volum a abdomenului şi o secreţie albicioasă (leucoree). Foarte frecvent, prezenţa unui fibrom nu produce niciun simptom.

Localizare

Fibroamele sunt tumori rotunjite care se pot dezvolta în cele trei porţiuni ale uterului:

• corpul uterin, care este partea principală a acestui organ şi care este tapisat cu o mucoasă numită endometru (acesta este sediul cel mai frecvent al fibroamelor);
• colul uterin, ce se află în prelungirea corpului, în partea inferioară, deschizându-se în vagin;
• istmul, care leagă colul şi corpul uterin.

După localizarea lor în muşchiul uterin, distingem fibroame interstiţiale, situate în grosimea muşchiului, fibroame subseroase, care se dezvoltă în cavitatea abdominală şi nu au de regulă simptome, şi fibroame submucoase, care dau simptome întotdeauna.

Diagnostic

Examenul ginecologic permite punerea diagnosticului: el relevă o creştere a volumului uterului, care este dur şi fibros. Sunt necesare diferite examene complementare pentru precizarea taliei şi localizării fibromului. Ecografia pelvisului permite evaluarea numărului fibroa-melor şi a dimensiunii lor. Examenul radiologie al uterului (histerografie) arată aspectul cavităţii uterine. Examenul direct al cavităţii uterine cu ajutorul unui tub dotat cu un sistem optic (histeroscopie) face posibil diagnosticul unui fibrom submucos (apare în relief în cavitatea uterină).

Tratament

Fibromul de volum moderat şi fără simptome necesită doar supraveghere. Tratamentele nu sunt indicate decât pentru fibroamele uterine care dau tulburări sau care induc complicaţii. Alegerea metodei terapeutice depinde de volumul, localizarea şi „răsunetul” fibroamelor. Tratamentul hormonal poate încetini evoluţia fibromului.

In unele cazuri (fibrom submucos, fibrom voluminos, complicaţii) este ales tratamentul chirurgical. La femeia sub 40 de ani, care poate să îşi mai dorească o sarcină, tratamentul ales este, de preferinţă, conservator: el constă în ablaţia fibromului (miomectomie), cu păstrarea uterului.

Sunt utilizate diferite tehnici pentru ablaţia fibromului, în funcţie de localizarea şi mărimea acestuia. Intervenţia chirurgicală prin histeroscopie (cu ajutorul unui tub rigid prevăzut cu sistem optic) este bine adaptată pentru ablaţia fibroamelor situate în interiorul cavităţii uterine.

In cazul fibroamelor intersti-ţiale sau subseroase, de dimensiuni moderate, intervenţia chirurgicală poate fi făcută prin celioscopie (tub prevăzut cu sistem optic, introdus prin peretele abdominal). Histerectomia este luată în calcul fie după eşecul tratamentului medicamentos, fie în situaţia în care fibromul produce complicaţii grave.