Musculatura

Musculatura reprezintă partea activă a aparatului locomotor. Funcţia sa este de a permite corpului să se mişte. Muşchii constituie 40 la sută din greutatea corpului. Corpul omenesc numără 300 de muşchi (musculi) de forme şi dimensiuni diferite.

La originea musculaturii se află celulele musculare, care se contractă în lungime atunci când primesc impulsuri nervoase. In celulele musculare se află fibre contractile {miofibrile). La receptarea impulsurilor nervoase, ele reacţionează contractându-se, apoi se relaxează, întorcându-se la forma lor iniţială. In funcţie de rolul lor, muşchii corpului se împart în : muşchi netezi , muşchi striaţi,muşchi cardiaci.

Muşchii netezi sunt formaţi din fibre musculare netede care au în compoziţie exclusiv miofibrile prezente pe toată lungimea fibrelor. Acesta este motivul pentru care fibra musculară pare netedă şi fără striaţii. Musculatura netedă ajută la realizarea mişcărilor involuntare ale organelor interne, de exemplu ale stomacului şi intestinelor (peristaltică).

Muşchii striaţi se compun din mai multe ţesuturi diferite, cele mai importante fiind fibrele musculare striate. Musculatura scheletului este formată în totalitate din muşchi striaţi, care permit mişcările voluntare şi care stau la baza reflexelor.

Muşchii cardiaci posedă atât caracteristicile histologice ale muşchilor striaţi, cât şi pe cele ale muşchilor netezi. Totodată, fibrele pline de plasmă şi fibrile sunt dispuse încrucişat.

Muşchii au, în general, un necesar energetic foarte mare. Acesta este asigurat de numărul mare de vase de sânge. Vasele mai mari trec prin ţesutul conjunctiv, în timp ce vasele sanguine mai mici (capilarele) formează reţele în stratul numit perimiziu.

Fiecare contracţie musculară este provocată de un impuls nervos, transmis printr-o terminaţie neuromusculară. Aceasta reprezintă punctul de contact (sinapsa) dintre fibra nervoasă şi cea musculară care preia impulsul de la nervii din măduva spinării sau de la creier. Fibrele musculare pot fi comandate la nivel individual, dar şi în grup de până la 10 fibre musculare.

Modul de funcţionare al musculaturii

Odată intraţi într-un muşchi, nervii motori se despart în mai multe fibre, intrând în contact cu fiecare dintre celulele musculare. Impulsurile electrice pornite din creier (cerebrum) ajung, odată ce au parcurs întregul nerv, la sinapsă, care face trecerea între nerv şi muşchi. Transmiterea impulsului dinspre nerv spre muşchi se face cu ajutorul substanţei chimice numită acetilcolină, care face muşchiul să se contracte.

In fiecare fibră musculară (filament) există două tipuri de proteină (actina şi miozina). Acestea sunt interconectate prin intermediul unor punţi transversale. In faza relaxată nu există decât puţine astfel de punţi. Atunci când filamentele încep să se suprapună, muşchiul se scurtează. Filamentele de actină şi miozină se leagă între ele, formând un număr mai mare de punţi transversale.

Când s-au contractat destule fibre musculare, întregul muşchi se strânge, iar osul este pus în mişcare. Forţa de contractare a muşchiului depinde de puterea şi frecvenţa impulsurilor nervoase. In cazul în care legătura dintre nervi şi musculatură este întreruptă, mişcarea nu mai poate avea loc.

Muşchii se găsesc permanent în stare contractată. Contracţiile dau musculaturii un oarecare tonus, ţinând corpul drept. Atunci când adoptăm o anumită poziţie (de exemplu statul în picioare sau culcatul) ne contractăm muşchii, consumând o cantitate importantă de energie.