Modificări după naștere

Modificări psihologice

Zilele care urmează naşterii sunt adeseori marcate de o stare de iritabilitate şi hipersensibilitate: vă încearcă o dorinţă nestăpânită de a plânge, treceţi prin momente succesive de mare bucurie, de descurajare, de oboseală sau de refuz total. In general, somnul vă este mai zbuciumat dacă alăptaţi.

La multe dintre femeile care aduc pe lume primul lor copil se instalează o stare de deprimare a cărei durată şi intensitate variază. Aceasta se explică în mai multe feluri: căderea hormonală la sfârşitul sarcinii, neliniştea provocată de impresia că nu-şi pot asuma responsabilităţile, instabilitate nervoasă legată de oboseala fizică.

Astăzi, psihoterapia previne şi reduce aceste cazuri. Femeile care au o fragilitate psihologică trebuie să fie vigilente îndeosebi în această perioadă. Supravegherea medicală în timpul sarcinii le poate ajuta.

Lohiile

Lohiile sunt formate din cheaguri de sânge, din resturi de membrane şi din scurgeri provenite din plăgi ale colului uterin. Scurgerea are o culoare roşu-intens şi este importantă la început. Mai abundente decât menstrele, ele impun folosirea periodică de tampoane.

Apoi, această scurgere se reduce, devine roz spre finele primei săptămâni, pentru ca, începând din ziua a 15-a, să se închidă la culoare şi să se oprească. Dacă alăptaţi, încetează mai repede.

Șocul obstetrical

Este vorba de o complicaţie a sarcinii, devenită destul de rară în zilele noastre, graţie reducerii duratei travaliului la naştere. 0 hemoragie care apare spre sfârşitul naşterii sau uneori o infecţie poate provoca un şoc obstetrical. Acesta se manifestă prin scăderea tensiunii arteriale, toropeală (somnolenţă), scăderea temperaturii, cianoză (pielea devine albăstrie) şi reducerea emisiunii urinare.

In cazul în care copilul este încă în uter, şocul obstetrical produce o diminuare a aportului de sânge şi de oxigen. Efectele şocului trebuie rapid diminuate prin reanimare (perfuzie sau transfuzie sangvină, oxigenare) sau prin practicarea de urgenţă a cezarienei, fără de care copilul ar putea să rămână cu sechele.