Visele

Toată lumea visează – chiar dacă unii dintre noi nu-şi amintesc nimic când se trezesc – în timpul fazei de somn paradoxal şi mult mai rar în cea de somn lent. Visele apar mai ales la începutul şi la sfârşitul nopţii.

Forma viselor
În faza de somn paradoxal putem avea un singur vis, dar cel mai des avem mai multe, din care nu ne amintim întotdeauna începutul şi sfârşitul. Persoana care se trezeşte în mijlocul fazei de vis îşi aminteşte în general cu precizie evenimentele şi culorile din acel vis. Orbii din naştere nu au niciodată vise vizuale, ci doar auditive, olfactive sau senzoriale.

O persoană care a orbit după vârsta de şapte ani poate continua să viseze în imagini timp de aproape zece sau douăzeci de ani. Unele persoane sunt câteodată conştiente că visează. Au chiar impresia că asistă la un film derulat în aceste vise, numite şi vise lucide. Se întâmplă destul de rar ca unii visători lucizi să intervină în visul lor şi să controleze imaginile.

De ce visăm?
În 1900, medicul austriac Sigmund Freud publica o lucrare (Interpretarea viselor), în care afirma că visele revelează un conţinut tainic, care corespunde dorinţelor refulate.

După Freud, sensurile acestui conţinut pot fi înţelese printr-o asociaţie de idei. Studiul freudian al viselor a marcat o etapă fundamentală în elaborarea psihanalizei şi în explorarea inconştientului.

După cum susţine Freud, visul permite stabilizarea memoriei pe termen lung, în aşa fel încât putem retrăi sau uita unele momente din ziua de ieri, putem reprograma creierul şi regăsi partea naturală (înnăscută) a personalităţii noastre.