Revista Arca

Revista online de cultura generala

Sanatate

Stomacul

Stomacul se aseamănă unui sac curbat şi se află în stânga părţii superioare a abdomenului. Se învecinează cu ficatul, splina, pancreasul, diafragma şi colonul transvers. In funcţie de conţinutul şi de poziţia sa în corp, stomacul poate lua diferite forme: de cârlig, corn de taur etc.

Esofagul intră în stomac prin orificiul cardiac (pars cardiaca). In partea supe­rioară se află fundul stomacului (fimdus gastricus), unde se adună gazele. Corpul stomacului (corpus gastricum) se des­făşoară spre partea dreaptă jos, înspre ieşire (pilor).

Diferitele segmente ale stomacului trec dintr-unul în cealalt fără a exista o delimitare deosebită.

Interiorul stomacului este îmbrăcat într-o mucoasă groasă, unde se găsesc glandele stomacale.Muşchii stomacali sunt alcătuiţi din ţesuturi musculare cu striaţii longitudinale şi transversale.
Datorită acestora, stomacul se poate îngusta şi lărgi, conti­nuând astfel mişcările peristaltice ale esofagului. în scopul transportului bolului alimentar. Stomacul este învelit în peritoneu, care îi permite să se mişte în cavitatea abdominală în funcţie de dimensiunea sa mai mare sau mai mică, ca urmare a ingerării hranei.

In funcţie de tipul celulelor din care sunt alcătuite, glandele stomacale secretă substanţe diferite. Celulele principale produc şi elimină pepsinogen, care se transformă în stomac în pepsină. Această enzimă este necesară pentru descompu­nerea proteinelor.

Pe de altă parte, celulele parietale produc acidul gastric (acid clorhidric). Deosebit de impor­tantă este şi secreţia de mucus a celule­lor auxiliare, care protejează stomacul de autodigerare.

In celulele G, care se găsesc în special în segmentul piloric al stomacului, se produce hormonul numit gastrină.Mai mult, secreţia de suc gastric este comandată încă din momentul înghiţirii mâncării, prin simpla vedere şi mirosire a acesteia, de către cel de-al 10-lea nerv cranian.

Această fază desfăşurată la nivel neuronal con­stituie punctul de pornire al secreţiei glandulare, care este continuată apoi de o fază hormo­nală, şi anume de producţia gastrinei. Pregătirea şi ordinea în care ser­vim felurile de mân­care nu este, aşadar, lip­sită de semnificaţie pentru stomac.