Encefalita

Encefalitele sunt inflamaţii ale encefalului, partea superioară a sistemului nervos. Cel mai adesea de origine virală, ele necesită îngrijire de urgenţă.

Encefalitele sunt afecţiuni inflamatorii ale encefalului. Ele ating cel mai adesea ţesutul emisferelor cerebrale, uneori cerebelul, trunchiul cerebral sau măduva spinării. In majoritatea cazurilor, encefalitele se instalează în urma unei infecţii virale. Uneori sunt cauzate de agenţi neconvenţionali, numiţi prioni, care declanşează o formă de encefalită numită encefalopatie spongiformă.

In sfârşit, la persoanele imunodepresive (bolnavi de SIDA sau pacienţi sub chimioterapie), acestea se pot datora bacteriilor (Legionella pne-umopbila, microplasme) sau unor ciuperci microscopice (candida, Cryptococcus neoformans) care produc leziuni limitate ale pielii, ale mucoaselor sau plămânilor. In funcţie de agentul infecţios în cauză, boala poate evolua rapid (acut) sau lent (subacut); în acest caz este vorba de encefalite cauzate de un virus lent.

SIDA si encefalita

Encefalitele legate de infecţia cu virusul HIV au mecanisme complexe, al căror rezultat este o afectare neurologică primară, dar şi modificări ale imunităţii, care permite altor virusuri să se multiplice şi să provoace leziuni ale sistemului nervos.

Bolnavii de SIDA sunt astfel expuşi la diferite infecţii ale sistemului nervos, în principal celor cu virusul herpe-sului şi virusul JC (iniţialele numelui primului pacient afectat), dar şi cu ciuperci microscopice sau bacterii. De altfel, virusul HIV poate fi chiar el cauza encefalitelor care se manifestă prin demenţă, agravându-se progresiv. în unele cazuri, medicamentele antivirale par să amelioreze simptomele.

Encefalita acuta

Simptome
Cel mai adesea au un debut brusc: apar semne neurologice variate (tulburări ale conştiinţei, somnolenţă, dezorientare sau halucinaţii etc.), însoţite de febră. Aceste simptome sunt uneori precedate de dureri musculare, dureri de cap sau o stare de rău. Boala este depistată în urma uneia sau a mai multor crize convulsive. Acestor simptome li se poate asocia rigiditatea cefei, atunci când infecţia a ajuns la meninge (meningită), sau tulburări ale sensibilităţii, atunci când ajunge la măduva spinării (mielită).

Diagnostic
Se stabileşte mai ales prin puncţie lombară şi analiza lichidului prelevat; aceasta relevează anomalii ca: modificarea concentraţiei de proteine, a glucozei, prezenţa a numeroase globule albe (limfocite). In unele cazuri poţi fi găsiţi şi anticorpi (cum ar fi virusul herpesului sau HIV).

Uneori este indicată o investigaţie prin RMN pentru a se pune în evidenţă leziunile sistemului nervos; totuşi, aceasta nu poate determina natura leziunii. în sfârşit, mulţumită unor tehnici sofisticate, este posibilă depistarea unui anumit virus, dar aceste investigaţii sunt costisitoare, deci nu prea răspândite. Evoluţie. Encefalita poate fi benignă şi de scurtă durată, dar, cel mai adesea, este gravă şi lasă sechele cerebrale importante şi ireversibile (deteriorarea funcţiilor intelectuale, paralizii, tulburări de vorbire, de scris etc.)

Tratament
Tratamentul se bazează pe administrarea de aciclovir prin perfuzie timp de zece zile. El trebuie început cât mai repede cu putinţă, pentru a se evita sechele grave. Dintre virusurile care cauzează encefalitele acute, herpesul este cel mai sensibil la tratamentul antiviral.

Encefalita, cauzata de un virus lent

In cazul encefalitelor cauzate de virusurile lente pot trece câteva luni sau câţiva ani între pătrunderea virusului în organism şi debutul bolii. Odată instalată, aceasta avansează lent şi poate fi mortală. Există puţine virusuri care provoacă aceste encefalite. Totuşi, până în prezent nu s-a găsit niciun tratament cu adevărat eficace.

Panencefalita sclerozantă subacută

Legată de infecţia cu virusul rujeolei, aceasta afectează copiii şi produce o deteriorare mintală progresivă, apoi tulburări motorii ce duc la o imobilizare la pat. Mai frecventă la băieţi, aceasta apare în 80% din cazuri înainte de vârsta de 11 ani. A devenit mai rară de când s-a introdus vaccinul. Decesul este cauzat în general de o altă infecţie, apărută în acelaşi timp.