Glanda tiroidă

In dreapta şi în stânga traheii, sub laringe, se găsesc cei doi lobi ovali ai glandei tiroide (lobus dexter, lobus sinister). Aceştia sunt conectaţi prin intermediul unei punţi tisulare înguste numită istm, aflată la nivelul celui de-al 2-lea până la al 4-lea cartilaj al traheii.

Tiroida este înconjurată de o capsulă formată din ţesut conjunctiv, cântăreşte 18-60 g, este în mod normal moale şi are o culoare maronie până la roşie-albăstruie. La fel ca toate glandele endogene, ea este bine vascularizată.

Nu sunt deloc rare modificările de formă, zonele mai tari ori dimensiunile mărite (guşă, struma), toate aceste simptome constituind semne ale unor posibile disfuncţionalităţi.

Foliculii tiroidieni pot fi recunoscuţi prin faptul că sunt înveliţi într-un singur strat epitelial (ţesut de acoperire). Numărul, structura şi mărimea foliculi-lor diferă în funcţie de starea de funcţionare a glandei.

Tiroida deţine un epiteliu plat până la cubic. Odată ce activitatea glandei creşte, epiteliul se ridică şi capătă forma unei prisme.

Hormonii tiroidieni (triiodotironina T3 şi tiroxina T4) sunt responsabili de transfomarea energiei din corpul uman. Pentru a-i produce, trebuie să ne hrănim cu alimente ce conţin iod. In scopul menţinerii la nivel optim a reacţiilor metabolice este necesară o producţie adaptată de hormoni.

Funcţionarea la un nivel redus (hipotiroidism) sau prea intens (hipertiroidism) a glandei tiroide au ca efect modificări morfologice, influenţând procesul de transformare a energiei din corp. O secreţie prea mică de T3 şi T4 determină reducerea proceselor de ardere, iar eficienţa fizică şi psihică este limitată. In plus, în ciuda scăderii apetitului, se ajunge la creşteri în greutate şi frisoane dese. Dacă tiroida continuă să funcţioneze la nivel redus, se poate forma o guşă tare.