Rahitismul
Rahitismul este o boală a copilăriei provocată de carenţa de vitamina D, de calciu şi de fosfor. Datorită măsurilor de prevenire, rahitismul a dispărut practic în ţările dezvoltate.
In general, rahitismul este detectat când copilul are între 4 şi 12 luni; el provoacă deformări ale scheletului. Singurul remediu constă în a-i da sugarului vitamina D, care îi lipseşte din organism.
Maladia apare îndeosebi în ţările subdezvoltate, unde raţiile de vitamină D date sugarilor sunt cu totul insuficiente pentru a permite o bună dezvoltare a constitutiei lor osoase.
Cauzele rahitismului
Rahitismul este provocat de lipsa vitaminei D, indispensabilă pentru solidificarea oaselor. Vitamina se găseşte în anumite alimente, ca laptele nesmântânit, produsele lactate nesmântânite (iaurt), în gălbenuşul de ou sau în ficat, dar în cantitate uneori insuficientă pentru sugar. Acţiunea soarelui asupra pielii îi permite organismului să sintetizeze vitamina D.
Prevenirea și alimentația
Tratamentul rahitismului este, la început, preventiv, de aceea este important să se respecte prescrierile medicului referitoare la vitamine. Un aport suficient în calciu şi în fosfor devine necesar în timpul creşterii, pentru consolidarea scheletului copilului. El se bazează îndeosebi pe consumul de lapte, lactate, cereale, carne, ouă şi peşte, necesare echilibrului alimentar.
Simptomele rahitismului
Rahitismul se manifestă prin deformări ale scheletului. Semnul cel mai evident este creşterea în lăţime a capetelor oaselor lungi, îndeosebi a celor de la încheietura pumnului şi de la glezne. Picioarele sugarului sunt în formă de potcoavă, adică sunt curbate în afară. La copilul mic, capul este uşor aplatizat, din cauza moliciunii oaselor craniului, care poate să aibă drept consecinţă închiderea târzie a fontanelelor.
Copiii rahitici suferă uneori de dureri de spate sau de bazin şi de slăbiciune musculară. Ei pot prezenta o deviere a coloanei vertebrale (scolioză). Somnul este adeseori perturbat şi încep să meargă mai târziu decât ceilalţi copii.