Contact
Felix Nicolau, Pe mâna femeilor, roman,
Editura „Cartea Românească", 2011
După experienţa fericită a primului roman, Tandru şi
rece (2007), universitarul Felix Nicolau reia formula romanului
parodic şi cinematografic cu acest roman pe care îl recomandă drept „decapotabil".
Autorul acreditează ideea unui „hiperroman", în sensul că cititorul îl
poate aborda din orice punct al cărţii. El îl invită să ia parte fără
complexe şi cu drepturi depline la „carnavalul de personaje şi
întâmplări". E o formulă suplă, de succes, de roman al aventurilor
picareşti şi galante, pigmentate cu picanteriile şi obsesiile vieţii
moderne şi cu aluzii la firea românului şi cu interesante proiecţii
caricaturale. Critica socială e mascată de un umor bonom şi solidar, cu
săgeţi care vin de pretutindeni. Fragmentul, schiţa şi portretul succint
fac casă bună cu fronda autorului, fără adâncimi şi subtilităţi căutate.
Autorul are de la început şi până la ultima pagină o bună dispoziţie şi
o bună captaţie a cititorului:
„Am scris Pe mâna femeilor ca să creez o lume mai
inteligentă şi mai liberă decât cea în care trăim. Atât de liberă, încât
mi-a fost teamă să n-o scap din mână şi atunci am dat-o pe mâna femeilor,
s-o strunească ele cu tandreţe şi nerv. A ieşit un război de gherilă
între sexe, o vânătoare cu pândă şi salturi din personaj în personaj.
Când au auzit cum se va chema cartea, prietenii mi-au zis: bietul de
tine!, iar prietenele: oho, se vede că eşti bărbat!"
(****)
Daniel Crişan, Banatica, vol. I,
Editura „Brumar", 2011
Un tânăr fascinat de literatura şi filmul S.F. are un
proiect îndrăzneţ, să construiască o mitologie arhaică a misterelor
Banatului prin destine şi locuri proiectate în istorie. Sunt zece
poveşti care ilustrează imaginarul bănăţean cu drame, blesteme, istorii
neelucidate, mistere, ciudăţenii. Scrise alert şi cu nerv, poveştile
sunt decriptate în cheie paranormală. Căci în spatele crimelor se ascund
mereu alte măşti, alte forţe şi puteri malefice. Suntem avertizaţi de la
bun început că tot ce vom citi a fost scris „în urma extragerii unor
documente din arhiva secretă a D.A.F. (Direcţia de Arhivă a Fenomenelor
Paranormale din cadrul S.R.I.) Doar că rapoartele şi dosarele au fost
transformate de tânărul prozator «în poveşti ce se doresc a fi pe
înţelesul tuturor". Un roman poliţist, o carte de vacanţă care ne poartă
pe aripile fanteziei şi ale timpului, de la geto-daci la Cavalerii
Ioaniţi şi de aici la războiul din fosta Jugoslavie.
(***)
Dan Cristian Iordache, Abel şi eu, [versuri],
Editura „Brumar", MMX
Autorul scrie o poezie a individului tentat de vârtejul
cotidianului şi apăsat de presiunea neantului. El construieşte un
discurs pseudo-frivol în care se acumulează trăirile, decepţiile,
meditaţiile şi încercarea de a glumi senin pe seama destinului. Poezia
prinde viaţă doar pe măsură ce se transformă în imagini, antrenând într-un
orizont cam mecanic noi idei şi sentimente. În ciuda recomandării lui
Vasile Andru, e greu de crezut că acest volum îi va aduce autorului său,
consacrarea. Elanul suprarealist îl aruncă pe poet într-un jurnal
delirant şi insipid al impactului biografic :
„când mă trezesc dimineaţa/ după ce am făcut-o lată bine
mă uit pe cer/ nici o stea/ dau drumu la robinet bag grumazul sub jet/
aştept să-mi confirme cineva/ că am un creier ca un arbore de cafea/
prin care vreo ciocârlie/ monument al naturii ca pietrele Doamnei/ s-ar
mai putea aciuia/ cete de îngeri/ lipesc tălpile de parchet juisez/ sunt
cu o zi mai aproape de ea/ pun două felii de pâine în prăjitor între
timp/ fac pe dirijorul" etc.
(**)
Cartea străzii Eugeniu de Savoya,
Editura „Brumar", 2010
Volumul masiv, tradus în trei limbi, face parte dintr-un
proiect (coordonat de Daniel Vighi şi realizat de un grup de scriitori
şi artişti) cuprinzând străzile oraşului de pe Bega. E vorba de
valorificarea potenţialului turistic al cetăţii şi de promovarea
patrimoniului cultural. Cartea cuprinde „Istoria străzii", „Literatura
străzii" şi „Comunitatea" şi antrenează forţe ale literaturii tinere
într-un concert baroc. Cartea e însoţită de un c.d.-rom şi face legătura
cu portalul www.banatkult.net care permite descoperirea
multiculturalităţii şi transformarea ei într-un spectacolul impresionant.
(****)
Mihai Prepeliţă, Triunghiul sacru,
[101 poeme haiku], Editura „Printech", 2010
Cunoscutul poet basarabean se află la a 55-a apariţie
editorială. Culegerea de haiku, elaborată la Tabăra internaţională de
creaţie Pacova (Basarabia) din vara lui 2010, îl exprimă în spirit şi
literă. Nu poţi să nu remarci la acest poet, chiar şi dincolo de
limpezimea acestor poeme „zen", adânca tulburare şi revolta subtilă de
care se lasă cuprins:
„2. Rupeţi pisica –
e mărul discordiei.
El – Ea, în transă"
„3. Apus de soare.
Vacile rag pe dealuri.
Laptele – un mit"
„9. Pământ răscolit.
Furnicuţa e moartă.
Vinovat – nimeni"
(***)
Claire Stemart, Alfred Hamm, Počmes et dessins,
Editura „Mirador", 2010
Tonul glumeţ şi umorul fin întreţin atmosfera poemelor
lui C.S., ilustrate de A.H. Nu atât ilustrate, cât însoţite de aceleaşi
tonuri şi mişcări zglobii. Cartea e dedicată „unei fete care-l ţinea de
mână", dar are trimiteri pentru toate vârstele. O poezie a copilăriei şi
a imaginaţiei, înscrisă în orizontul de aşteptare al oamenilor mari,
gravi sau bine dispuşi, o reţetă subtilă a bucuriei de a trăi (la
joie de vivre) şi a nevoii de a redeveni copil :
„Imagine : ma vie est un tableau
Il est rempli de fleurs et d’oiseaux.
Je ne sais pas s’il est beau,
Le tableau.
Il y a des rires, des pleurs et des mots.
Mais, parole de coquelicot,
Tu fais partie du tableau."
(***)
Lazăr Magu, Monologuri liturgice, Poezie pentru vreme
târzie, Editura „Mirador", 2009
L. M. e un foarte bun versificator, are cultură şi nu
face gafe stilistice. Cu toate acestea, formula poeziei sale e retro,
simţirea sa rămâne undeva în spaţiul tradiţionalist-gândirist.
Încercările de a se sincroniza cu modernitatea sunt timide. Poezia sa
conţine imagini, metafore şi tablouri reuşite, dar şi învăţături morale
şi trimiteri parabolice; sentimentul religios e de natură livrescă şi nu
depăşeşte retorica unei predici. Poetul ar trebui să fie mult mai
personal şi autentic şi să nu rămână cantonat în mirajul modelelor:
„Cioplim traverse şi întindem linii
Şi-apoi strigăm: „Atenţiune! vine
Al nostru tren!"; noi îl purtăm pe şine…
Călătorim spre capătul luminii."
(***)
Maia Cristea-Vieru, Doar baobabul,
Editura „Citadela", Satu Mare, 2009
Maia Cristea-Vieru e o poetă care trăieşte în Canada şi
tânjeşte după ţara în care s-a născut. Este preocupată, ba chiar e
influenţată în demersul ei poetic de arta plastică. Poeta a debutat în
1982 cu o lucrare despre sculptură şi a scris mai multe volume de poeme.
Privirea ei lirică e obişnuită cu detaliul şi subtilitatea ce vin din
arta plastică şi creează noi corespondenţe. Încrederea în om şi artă,
admiraţia şi extazul se amestecă în proporţii felurite cu meditaţia
caldă, solidară:
„Prin Internet/ vin şi se duc/ şterse îndată/ – printr-un
„delete" –/ video clipuri, invitaţii la cluburi, la congrese,/ ştiri,
rugăminţi./ Dar uneori, primesc versuri edite/ şi doar pe ele, cu sfântă
evlavie/ eu le păstrez,/ analizez cum curge istoria/ sufletului omenesc
prin ele,/ cât de divers gândim"
(***)
Viorel Cacoveanu, Privatizarea cimitirelor,
„Casa Cărţii de Stiinţă", 2009
Autorul e cunoscut încă de pe vremea comunismului pentru
textele sale îndrăzneţe şi subversive. S-a adaptat şi la lumea de azi;
nu trece anul să nu publice o carte sau două, iscând în mintea
cititorului un fel de brainstorming pe problemele de actualitate.
Reuşind să ia distanţă faţă de lumea tranziţiei, prozatorul scrie
scenete şi povestiri, unele „de un comic irezistibil", dar fără prea
mare adâncime. Personajele sale sunt oameni obişnuiţi care discută la
terasă, în parc sau la pescuit, politicieni, preşedinţi de ţară,
scriitori. În partea a doua închipuie câteva interviuri caricaturale cu
personalităţi accentuate ale lumii de azi: Jonathan Scheele, Jacques
Chirac, G. W. Bush, Tony Blair, Traian Băsescu, Sarkozy, Putin şi alţii.
O carte veselă pentru cetăţenii care vor să-şi îmbunătăţească speranţa
de viaţă.
(***)
N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în
funcţie de aprecierea valorică.
|
