Restituiri

Iulian Negrilă
 

Personalităţi arădene: Nicolae Oncu

PRINTRE PERSONALITĂŢILE arădene importante, mai ales pe linie culturală, se numără şi Nicolae Oncu (1842-1914), de la naşterea căruia se vor împlini în curând şaptesprezece decenii. A fost fiu de ţărani din Râşca, comitatul Zărand, studiind la Beiuş, Brad, Lugoj, Oradea, apoi dreptul la Viena şi Bruxelles, unde îşi ia şi doctoratul.

La 1871, înfiinţează, împreună cu Eminescu şi Slavici, societatea „România Jună", la Viena. Întors în ţară, se stabileşte la Arad, unde la 1880 înfiinţează instituţii culturale şi economice. De numele său se leagă înfiinţarea Băncii „Victoria" în Arad. A fost primul comanditor prezidând Institutul tipograficesc „Tribuna" şi ridicarea palatului ei, în 1909. Din 1906 devine deputat de Arad în Parlamentul de la Budapesta şi se va reîntoarce în pământul natal din satul Râşca, în anul 1914.

Nicolae Oncu a fost o personalitate importantă a timpului, care reprezenta un punct de reper recunoscut de contemporanii săi. Dintre ei îl amintim pe Nerva Hodoş, care i se adresează printr-o scrisoare cu multă consideraţie:

Academia Română Bucureşti, 2-15 iunie 1910

 

Dragă Nicule,.

În ultimul număr al „Convorbirilor literare" (aprilie 1910) un prieten al meu a publicat un articol în care reproduce o corespondenţă dintre Eminescu, – marele Eminescu, – şi d. T. Maiorescu.

Într-una din aceste scrisori (ultima), Eminescu vorbeşte despre tinerii de valoare pe care i-a cunoscut la Viena şi îi recomandă d-lui Maiorescu, pe atunci ministru de instrucţie, ca puteri care s-ar putea întrebuinţa pentru ridicarea culturală a neamului.

Lista lor s-a pierdut. S-a păstrat însă un post-scriptum în care vorbeşte de tine.

Am simţit o plăcere aşa de mare citindu-l, încât nu mă pot opri de a nu-ţi trimite separat abdruckul (copia) pe care mi l-a lăsat prietenul meu. Te fac atent că cuvântul roth (roşu) arată culoarea politică liberală, roşie, cum i se zicea pe atunci, în opoziţie cu weiss (alb), conservator, nuanţa partidului din care făcea parte Maiorescu.

Îţi trimit, în aceeaşi vreme, şi una din cărţile pe care le-am publicat eu în vremea din urmă, ca un mic semn al marii mele dragoste frăţeşti, de care voi n-aţi vrut să ţineţi seama niciodată.

Răspunde-mi, te rog, de primire, ca să fiu sigur că nu s-au rătăcit cărţile cine ştie pe unde.

La 15 septembrie st.v. plec în misiune ştiinţifică la Belgradul Serbiei.

Cu acel prilej sper să mă opresc câteva ceasuri la Brad, dacă vei fi acolo, – pentru ca să te îmbrăţişez în realitate, după cum o fac acuma în gând şi de departe.

Nerva Hodoş [1]

 

(Scrisoarea a fost cercetată la Arhivele Statului din Arad, Fondul Ciorogariu, Dosar nr.12, filele 42 – 43)

 

NOTĂ:

[1] Nerva Hodoş (1869-1913). Fiul lui Iosif Hodoş, vicecomite al Zărandului, membru al Academiei Române şi al Anei, fiica lui Simion Balint, unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A fost bibliotecar la Biblioteca Academiei Române şi fondatorul bibliografiei româneşti. A publicat Bibliografia românească veche, împreună cu Ion Bianu.

În 1903-1904 înfiinţează „Revista bibliografică", prima publicaţie românească cu acest profil. Între 1885-1902 a întocmit un catalog general al librăriilor româneşti.

A fost cumnat cu Nicolae Oncu, sora sa, Letiţia Hodoş a fost soţia lui Nicolae Oncu, pe care l-a părăsit în 1912.