Poetul scrie
cele mai frumoase poeme
pe coapsa velină
a iubitei sale.
Le citeşte atent,
le învaţă pe de rost,
le recită în transă.
Hârtia fragedă ia foc
la atingerea silabelor incandescente.
Trupul iubitei – o carte scrisă
cu cele mai frumoase poeme.
Poetul visează
o bibliotecă de mângâieri,
un tiraj suplimentat de atingeri
-poeme citite mereu,
rând cu rând, pagină cu pagină.
Trupul iubitei – o ediţie de lux
scrisă artizanal,
cu cele mai frumoase poeme.
Sub soarele verii,
trupul tău s-a maturizat
ca o iarbă mătăsoasă.
Vin sturzii să te aclame
şi cerbii să te adulmece.
M-apropii şi eu,
pe o cărare bătătorită de fluturi.
M-am rătăcit printre flori ...
Port o umbrelă albă
să nu mă ude roua nopţii,
să nu mă strivească întunericul,
să nu se creadă că sunt un hoţ.
Pe toată întinderea poienii,
roua inrămează oglinzi.
În ele privesc
conturul tău de dantelă.
Ah, oglinzile – case conspirative
în care femeile pun la cale iubirea.
Lângă noi, veveriţele
- candele aprinse ale pădurii,
adună ghindă pentru ulei
şi păstrează altarele
în stare de funcţionare.
Aprinsă de flacăra iubirii,
eşti o candelă păzind un altar.
