Revistć lunarć de literaturć, eseu, arte vizuale, muzicć,
fondatć īn februarie 1990 la Arad

Anul XXII, nr. 7-8-9 (256-257-258), 2011

despre noi
contact
arhiva
 

 

451 Fahrenheit

 

 

Poezia pe harta culturală a ţării

 

Pīnă acum, am fost la Bistriţa de două ori, de ambele dăţi la festivaluri de poezie. Prima dată, acum doi ani, la festivalul Poezia e la Bistriţa. A doua oară, anul acesta, la Rondul de noapte.

Ce este, la urma urmei, un festival de poezie? Depinde de perspectiva din care īl priveşti: aceea a participantului, sau aceea a organizatorului. Īn ambele situaţii, prietenii ştiu de ce.

Lăsīnd la o parte Sighişoara de dinainte de ’89, cu farmecul tinereţii, cu aerul underground, cu prieteniile consolidate (şi) acolo şi atunci, primul astfel de festival a fost cel de la Satu-Mare, Zilele «Poesis», un festival organizat de inimosul George Vulturescu, unde de atī­ta vreme n-am mai fost, că aproape am şi uitat că există.

Rostul unui astfel de festival e (re)īntīlnirea celor care au ca dragoste comună poezia, că ţin de public sau de creatorii de poezie, apoi discuţiile (in)formale despre soarta poeziei şi a poeţilor, schimbul de cărţi – că, la cīt costă şi cum sīnt difuzate, procurarea lor e ceva ce frizează imposibilul. Nu altfel a fost de data asta – m-am reīntīlnit cu vechi prieteni şi am cunoscut lume nouă: Adriana Rodica Barna, Dan Coman, Daniel Corbu, George Vasile Dāncu, Mihai Dragolea (apărut şi iute dispărut cu treburi), Ion Bogdan Lefter, Mircea Măluţ, Al. Cristian Miloş, Ioan Moldovan, Viorel Mureşan, Mircea Petean, Virgil Raţiu, Traian Ştef, Aurel Ştefanachi, Liviu Ioan Stoiciu (dinadins amestecīnd gazdele şi invitaţii).

Bistriţa e un oraş mic. Nu ştiu ce pondere economică are. Cea culturală, īnsă, se vede de la distanţă, fie şi numai din faptul că, la interval de cīteva zile, e capabil să organizeze două festivaluri de poezie, a căror concurenţă mi se pare benefic㠖 nu sīnt partizanul votului universal īn poezie, şi nici al uniformizării gustului.

Ceea ce, īn condiţii de criză şi (īn general) de dezinteres al autorităţilor şi al celor capabili din punct de vedere financiar să sprijine cultura, mi se pare o performanţă cu atīt mai remarcabilă.

Aşa că mă apuc să numesc persoane şi instituţii fără de care acest festival nu (cred că) ar fi putut avea loc: Oliv Mircea, Mircea Măluţ, Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud, Asociaţia Bibliopolis, Uniunea Artiştilor Plastici – Filiala Bistriţa, Primăria şi Consiliul Local Bistriţa. Adică, energie, timp, bani, totul cheltuit īntr-o investiţie nesigură īn planul imediatului, īnsă indiscutabil profitabilă pe termen lung: cultura.

Īncă o dată, mulţumiri oamenilor minunaţi care au organizat evenimentul, şi de care mă leagă amintiri atīt de plăcute.

R. B.

 

 

 

inapoi la sumar