Pīnă
acum, am fost la Bistriţa de două ori, de ambele dăţi la
festivaluri de poezie. Prima dată, acum doi ani, la festivalul Poezia
e la Bistriţa. A doua oară, anul acesta, la Rondul de noapte.
Ce este, la urma urmei, un festival de poezie? Depinde
de perspectiva din care īl priveşti: aceea a participantului, sau aceea
a organizatorului. Īn ambele situaţii, prietenii ştiu de ce.
Lăsīnd la o parte Sighişoara de dinainte de 89, cu
farmecul tinereţii, cu aerul underground, cu prieteniile
consolidate (şi) acolo şi atunci, primul astfel de
festival a fost cel de la Satu-Mare, Zilele «Poesis», un festival
organizat de inimosul George Vulturescu, unde de atīta vreme n-am mai
fost, că aproape am şi uitat că există.
Rostul unui astfel de festival e (re)īntīlnirea celor
care au ca dragoste comună poezia, că ţin de public sau de creatorii de
poezie, apoi discuţiile (in)formale despre soarta poeziei şi a poeţilor,
schimbul de cărţi că, la cīt costă şi cum sīnt difuzate, procurarea
lor e ceva ce frizează imposibilul. Nu altfel a fost de data asta m-am
reīntīlnit cu vechi prieteni şi am cunoscut lume nouă: Adriana Rodica
Barna, Dan Coman, Daniel Corbu, George Vasile Dāncu, Mihai Dragolea (apărut
şi iute dispărut cu treburi), Ion Bogdan Lefter, Mircea Măluţ, Al.
Cristian Miloş, Ioan Moldovan, Viorel Mureşan, Mircea Petean, Virgil
Raţiu, Traian Ştef, Aurel Ştefanachi, Liviu Ioan Stoiciu (dinadins
amestecīnd gazdele şi invitaţii).
Bistriţa e un oraş mic. Nu ştiu ce pondere economică
are. Cea culturală, īnsă, se vede de la distanţă, fie şi numai din
faptul că, la interval de cīteva zile, e capabil să organizeze două
festivaluri de poezie, a căror concurenţă mi se pare benefică nu sīnt
partizanul votului universal īn poezie, şi nici al uniformizării
gustului.
Ceea ce, īn condiţii de criză şi (īn general) de
dezinteres al autorităţilor şi al celor capabili din punct de vedere
financiar să sprijine cultura, mi se pare o performanţă cu atīt mai
remarcabilă.
Aşa că mă apuc să numesc persoane şi instituţii fără de
care acest festival nu (cred că) ar fi putut avea loc: Oliv Mircea,
Mircea Măluţ, Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud, Asociaţia
Bibliopolis, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Bistriţa, Primăria şi
Consiliul Local Bistriţa. Adică, energie, timp, bani, totul cheltuit
īntr-o investiţie nesigură īn planul imediatului, īnsă indiscutabil
profitabilă pe termen lung: cultura.
Īncă o dată, mulţumiri oamenilor minunaţi care au
organizat evenimentul, şi de care mă leagă amintiri atīt de plăcute.
R. B.
