REVISTĂ DE CULTURĂ
Arad, România, 310122, B-dul Revolutiei, nr. 103,
Tel/Fax: 0040-257-281706

e-mail: arca@rdslink.ro

Bibliotheca universalis


Poeţi irlandezi contemporani

(Traduceri realizate de studenţii masteratului de scriere creatoare al Facultăţii de Litere, Universitatea «Transilvania», Braşov)

 

 

Matthew Sweeney

 

Poker

Ne-adunasem la cărţi noapte-aceea

Padge, Kieran, Neal şi io –

Şi, īntins īn sicriu, Unchiu’ Charlie.

Īi dam cīte-o mīnă la fiecare tură

şi puneam bani pe rīnd, pentru el,

lăsīndu-i cīnd pierdea şi luīndu-i cīştigul,

la ce i-ar mai fi trebuit bănuţii?

Ce-ar fi putut cīştiga decīt viaţa?

Şi totuşi, cinci dintre noi jucam noapte-aceea

şi cīnd ne-oprirăm era deja ziuă.

Am pus cartea cu el

să-i amintească pe veci de acel joc

şi Padge, Kieran, Neal şi io

am luat-o către casă la culcare

şi am dormit pīnă la-ngropăciune,

apoi am mai făcut o carte

pīnă a trebuit să recunoaştem

că toate mīinile bune s-au dus cu Unchiu’ Charlie.

(Īn romāneşte de Alina Şerban, Cristina Licuţă,

Cristina Pipoş, Zsuzsa Bajka)

 

 

Pat Boran

 

Născut să mă rad

Ce-nalt sīnt acum la 28 de ani,

singurul lucru pe care-l văd este bărbia,

locul īn care capul

se pierde printre haine

şi poate fi al oricui.

Mă caut īn oglindă

şi găsesc doar o bărbie, uneori

un dinte, limba ocazional.

Şi astfel īmi ud faţa invizibilă

asemeni unui orb, īmi pun, orbeşte

spuma – făcīnd faţă mirosului chimic

pīnă dispare – şi-mi īndoi genunchii

un deget sau trei ca să ştiu

că sīnt eu cel care se rade.

Născut să mă rad.

Un copil

uitīndu-se īn aceeaşi oglindă, am văzut atunci

doar tavanul, urmat, ani mai tīrziu,

de urme de păr, apoi ochi,

apoi această bărbie. Născut

să īmbătrīnesc şi să mă rad.

Născut să cresc ca să dau ochii cu mine.

Născut să regret şi, regretīnd

să fac astfel de promisiuni:

Peste ani mă voi īntinde,

De pe lumea cealaltă

unde nimic dintre acestea nu īnseamnă ceva

să ating

această chiuvetă, aceste lame dospite.

(Īn romāneşte de Cristina Licuţă, Alina Şerban)

 

 

Şapte lucruri neplăcute de spus despre sīnge

1.

Mamele noastre au sīngerat, şi sīngerează

ca şi duşmanii noştri,

şi mamele duşmanilor noştri.

2.

Se grăbeşte spre cea mai fină

tăietură, amorezīndu-se de lamă.

3.

Visează

visul primordial al lichidelor:

să doarmă orizontal.

4.

E-n inima chirurgului

īn creierul călăului.

5.

Vampirii şi ziariştii

se excită din cauza lui;

leşină cīnd īl văd.

6.

Īl ştiam mai bine īn copilărie,

ţineam zgaibele, īn borcane, ca pe buburuze.

7.

Sīngele: al meu se-mpreună cu al tău

pīnă cīnd luna iese de pe orbită

şi nopţile se răcesc.

                           (Īn romāneşte de Cristina Licuţă, Alina Şerban)

 

 

Copii

Copii īn uniforme prea mari

īi conduc pe adulţi la şcoală, şi copii

se tīrguiesc la preţul īntunericului

la chioşcul de ziare din apropiere.

trebuie să-i fi văzut.

Şi dimineaţa se trezesc să taie porcul,

să facă micul dejun şi cuvintele īncrucişate la birou...

sau trimit mici adulţi īn cīmpurile de mine,

desculţi, cu pozele

lui Khomeini la gīt,

bătrīnele degete scurmīnd nisipul

īn căutarea morţii.

Şi copiii fac coadă la Bingo

pe Ormand Quay, pe Mary Street

şi īnecīndu-şi īn oţet sandvişurile care se scurg.

Şi copii vorbesc şi fumează fără īncetare

īn sălile de aşteptare ale Direcţiei de Sănătate

īntotdeauna mutīndu-se cu un scaun spre dreapta

părinţii cuiva chiorīndu-se după mărunţişuri

pe linoleumul jerpelit.

Şi copii īntotdeauna

īnjură că nu-şi găsesc tutunul

copii cu barbă şi varice

şi copii, īmbrăcaţi ca poliţiştii

care scot primele cadavre din rīu.

Şi cine face dragoste pe īntuneric

sau pe lumină, cine bīntuie

şi cine moare tot ce-i de murit

şi cine omoară tot ce-i de omorīt

dacă nu copiii?

Lăsăm amprentele lor

pe tot ce-atingem.

                           (Īn romāneşte de Cristina Licuţă, Alina Şerban)

 

O să mai fac

1.

Auld Lang Syne pluteşte īn sus de la parter

Norma Desmond zace In pat,

cu mīinile bandajate, viitorul iubit

līngă ea să audă

prima hotărīre a noului an:

„O să mai fac. O să fac...”

Iar şi iar tata tuna

(arătīnd la paharul spart,

laptele vărsat, sau se-ntorcea

palid cu faţa spre cer

unde vorbăria fratelui meu īncă plutea

sfidător spre...) :

„N-o să mai faci?”

Īncurcătura fratelui meu –

pe-atunci a oricui –

era cum să se supună unui verb negativ

Cum se īntīmpla

tot ce-i ieşea din gură era:

„O să mai fac.”

Iar şi iar īn locuri

aduse īn fiinţă doar prin

voinţă sau prin hotărīre, MacArthur se-ntoarce,

păcătosul se căieşte, alcoolicul

păşeşte īn lumina curată, ras şi curat.

Īn timp ce-n altă parte, actriţa ratată de la

Hollywood

se-nfige īn lumina imaginată a reflectoarelor,

şi generaţii după generaţii de stafii

se filtrează prin case amintite ca imaculate,

īncercīnd īn van s-o facă sau s-o desfacă din nou.

(Īn romāneşte de Cristina Licuţă, Alina Şerban)

 

 

Julie O’Callaghan

 

Scrisul

Am luat

note chiar

bune

la cursul

de poezie

a fost greu

totuşi

să-mi dezvălui

sentimentele ascunse

la o grămadă

de inşi

pe care nu-i ştiam

dar

a meritat

pentru o

notă bună.

                      (Īn romāneşte de Cristina Licuţă, Alina Şerban)

 

inapoi la sumar
despre noi
acasa
arhiva