|
REVISTĂ DE
CULTURĂ |
![]() |
Arte vizuale
Onisim Colta
Periplul unei bienale – “meeting points” în Mittel Europa
Proiectul primei ediţii a Bienalei Internaţionale de Pictură, Sculptură şi Grafică, meeting point-arad biennial 2007 prevedea ca după închiderea expoziţiei de la Arad din cele trei locaţii; Galeria Delta, sala Clio şi cele 7 săli ale Muzeului de Artă arădean, o selecţie, stabilită de partenerii din Cehia şi Ungaria, să parcurgă un itinerar cu alte puncte de popas: Pécsi Galleria, Pécs – Ungaria; Slavonia Museum, Osijek – Croaţia; Galerie mésta Pilzen – Cehia şi Oskar Kokoschka Museum din Pöchlarn – Austria.
Vernisajul bienalei la Pecs a avut loc la 8 decembrie 2007, iar la Osijek pe 11 februarie 2007.
La
6 martie a.c. a avut loc vernisajul Bienalei la Geleria (mesta)
Municipală a oraşului Pilsen, o galerie impresionantă ca mărime, finisaj,
sistem de iluminare, arhitectură (veche, cu arcade la parter şi
subterane), itinerar, compartimentare, profesionalismul panotării prin
relaţionarea lucrărilor după afinităţi formale, cromatice etc.
Aspectul general al Bienalei în această formulă a fost unul de înaltă ţinută, de un grad de spectaculozitate impresionant pentru toată lumea. Dovadă faptul că Galerie mesta din Pilsen a editat 4 variante de cărţi poştale sub logoul meeting point – arad biennial 2007.
Directorul galeriei, Vaclav Malina, un pictor din prima linie în Cehia şi un manager de excepţie, acoperind cu brio şi latura conceptual-teoretică a fenomenului artistic contemporan, a făcut o prezentare publicului ceh (surprinzător atât prin număr, cât şi prin calitatea componenţei: artişti, scriitori, muzicieni, arhitecţi, oameni de teatru, medici, oameni de presă, mass-media) asupra implicării oraşului Pilsen şi a celorlalte în acest proiect, a Aradului în special, ca iniţiator, iar Onisim Colta, în calitate de curator, în cuvântul său şi-a prezentat sintetic ideea curatorială, conceptul de la temelia acestui amplu proiect în contextul general al artei contemporane europene.
Într-o atmosferă selectă au fost înmânate şi premiile acordate de Primăria Pilsenului artiştilor Michael Rittstein, pictor, şi Trckova Sarka, grafician.
Oraşul Pilsen, vechi centru universitar, are o viaţă culturală intensă, de o excelentă calitate, deschisă spre marile oraşe ale Vestului european, prin relaţii, schimburi permanente etc. În acest context am putut evalua anvergura artiştilor din spaţiul central-european care au expus în cadrul Bienalei arădene. Michael Rittstein, spre exemplu, unul din laureaţi, este profesor la Academia de Artă din Praga, iar Muzeul Naţional de Artă din capitala cehă îi dedică în acest an spaţiul pentru o amplă expoziţie retrospectivă, acompaniată de o impresionantă monografie-album apărută în condiţii grafice de invidiat.
Vizitând oraşul Pilsen (cam de mărimea Aradului), împreună cu delegaţia arădeană, am avut surpriza să constatăm că acesta deţine 13 galerii de artă de primă calitate, care funcţionează, rezistă, oferind spre achiziţie lucrări de artă contemporană cu preţuri care ajung până la 5-7 mii de euro, ale unor autori în viaţă, cu nume impuse cu autoritate în peisajul artistic ceh. Este dovada limpede că, pe lângă artişti de calitate, în Pilsen trăiesc suficient de mulţi iubitori şi cunoscători de artă care îşi îmbogăţesc zi de zi colecţiile cu noi piese. Cultura de calitate face parte organică din viaţa cotidiană a cehului, ca şi investiţia periodică în artă.
Am avut privilegiul să fiu invitat de către pictorul Vaclav Malina, într-o seară, la atelierul său, împreună cu sculptorul Rudolf Kocsis şi pictorul Ioan Kett Groza. A fost o reală plăcere să vezi un atelier cu sute de pânze, unele de dimensiuni mari, stivuite ordonat pe etape de creaţie. Ca plastician, nu se putea să nu ieşi „contaminat” dintr-un asemenea loc, încărcat cu poftă de lucru şi cu sentimentul întâlnirii cu un artist adevărat. Acest artist, care, pe lângă talent şi o hărnicie de excepţie, este tot timpul dinamic, vivace, mereu ancorat în mişcarea de idei a contemporanilor, dar în acelaşi timp consecvent unui demers personal motivat şi bine acoperit, atât la nivel conceptual, cât şi la cel plastic.
Expoziţiile organizate de el la Galeria Municipală din Pilsen (o galerie finanţată, susţinută prin proiecte, de Primăria oraşului) sunt întotdeauna însoţite de cataloage de înaltă ţinută, prefaţate de artist în formulări clare, documentate şi solid argumentate. Toate aceste cataloage s-au constituit în timp într-un punct de documentare, sistematizat pentru cercetători, sau pentru tineri în cadrul galeriei.
Venind la Arad cu prilejul vernisării Bienalei, în noiembrie 2007, artistul ceh şi-a exprimat sincer surprinderea vis-
ŕ-vis de nivelul la care se face artă la noi, mai ales de acel halou specific, de acel accent stilistic implicit datorat structurilor intime, climatului artistic şi şcolilor noastre de artă. Faptul s-a soldat cu invitarea, în septembrie 2009, a trei reprezentanţi ai artei arădene în vedere organizării a trei personale în galeria oraşului: Dumitru Şerban, Onisim Colta şi Rudolf Kocsis.Pilsenul a fost la un moment dat, pentru câţiva ani, reşedinţă regală şi găzduieşte cea mai înaltă biserică gotică din Cehia. Are o viaţă artistică de nivel european, un excelent teatru de marionete (prima marionetă din istoria genului, ni s-a spus, a fost făcută la Pilsen), iar publicul, iubitorii de artă, colecţionarii, prin interesul lor constant pentru artă, o menţin vie şi îi consolidează recunoaşterea şi valoarea, inclusiv cea de piaţă. E vorba, de fapt, de educaţie şi curiozitate culturală, „stârnite” din familie şi şcoală ca deprinderi fireşti, care devin „sarea şi piperul” unei vieţi normale, civilizate.
Biblioteca de artă a oraşului, pe care am avut prilejul să o vedem, e impresionantă atât prin amploare, cât şi prin splendoarea mobilierului, condiţiile de lectură şi informare şi calitatea tipăriturilor aduse la zi.
În
altă parte o veche construcţie, care a servit încă din secolul al 14-lea
negustorilor de carne ai oraşului, a fost adaptată inteligent, fără a i
se afecta datele formale esenţiale, în 1972 (în plin comunism), într-o
admirabilă galerie pentru expoziţii temporare, care tocmai găzduia o
splendidă selecţie de pictură, având ca temă peisajul ceh de la finele
secolului al 19-lea. O fostă hală de carne părea acum un sanctuar în al
cărui cap de perspectivă era aşezat un vechi pian de marcă, bine acordat,
înconjurat de băncuţe tapiţate pentru concerte de cameră, care dau un
farmec aparte evenimentelor expoziţionale care se succed.
La 11 aprilie a.c., la Pöchlarn, Austria, în spaţiile splendide ale Muzeului Oskar Kokoschka (ridicat în 2002 pe locul casei părinteşti a marelui expresionist european), la ora 18 a avut loc vernisajul Bienalei de la Arad sub patronajul Primăriei oraşului şi al primarului Alfred Bergner.
Acesta şi-a făcut un titlu de onoare din felul cum ne-a primit pe noi, reprezentanţii Aradului, pe cei din Pécs, Pilsen şi Osijek.
În ţara lui Mozart nu putea să lipsească din galerie pianul şi, bineînţeles, concertul care dă un plus de tonus publicului, surprinzător de numeros pentru un oraş mai mic decât Aradul.
Primarul, cu vocea lui tunătoare, şi-a exprimat poziţia în raport cu rolul culturii în viaţa comunităţii, arătând că slujindu-se de artă a reuşit să facă din acest oraş printre altele unul foarte cunoscut, în care zilnic poposesc autocare cu turişti care vizitează Muzeul Kokoschka, cumpără albume, ilustrate, afişe, pliante, cu opera artistului.
El a fost cu ani în urmă foarte receptiv la propunerea câtorva artişti de a organiza în fiecare an în oraş un simpozion internaţional de pictură, sculptură şi grafică, intitulat Atelier an der Donau. Atât juriul de selecţie a participanţilor, cât şi cel de premiere, e compus din personalităţi ale artei contemporane din Viena. Fiecare ediţie se soldează cu acordarea de premii pentru cele mai izbutite lucrări pe genuri. Astfel, în 2005, artista arădeană Aculina Straşnei-Popa a fost distinsă cu premiul cel mare pentru grafică (5000 E), iar în 2007 lui Adrian Sandu i s-a acordat premiul secund.
Prin industrie, dar mai ales prin artă, acest oraş a ştiut să devină un punct important pe harta turismului cultural al Austriei. Lucrările premiate în fiecare an la Atelier an der Donau rămân în patrimoniul oraşului, constituindu-se treptat într-un nucleu, care va spori an de an, pentru o galerie permanentă de artă contemporană în localitate. Prin această investiţie, oraşul îşi pregăteşte încă un punct de atracţie pentru turişti.
Este şi gândul nostru, al celor care au iniţiat Bienala, ca o parte dintre lucrările premiate să rămână la Arad (cu acordul autorilor) în vederea constituirii unui fond pentru înfiinţarea un muzeu de artă contemporană.
Apariţia catalogului Bienalei în condiţii grafice excelente (catalog finanţat de Centrul Cultural Judeţean Arad), prin calitatea sa estetică, a făcut o impresie puternică printre reprezentanţii oraşelor partenere. Este un document unic şi oglindă a unui eveniment unic în această parte de Europă. E materializarea fermă a unei reale izbânzi organizatorice, culturale şi manageriale.
Ca şi Aradul sau celelalte oraşe care au găzduit Bienala, şi Pöchlarnul are un monument al Sfântului Nepomuk. Mai în glumă, mai în serios, pictorul ceh Vaclav Malina remarca faptul că un oraş central-european poate fi recunoscut după prezenţa acestei statui pe teritoriul său.
Un semn de spiritualitate comun, care îndeamnă la apropiere şi lucrare-împreună.
Prin această amplă întreprindere, Aradul, sub aspect cultural, a fost lansat pe o orbită aleasă pe plan european. În această formă, el se eliberează cu brio de riscul rămânerii în provincialism. În acest mod, el devine, dintr-un punct de margine, un real centru, un real focar de cultură plastică, şi nu numai.